Politica de cruciada a voievozilor romani in sec. XIV-XVI

In secolul XIV voievodul care a adus o politica de cruciada este Mircea cel Batrân

La sfârsitul secolului al XIV-lea, turcii au ajuns la Dunare, amenintând Tarile Române si chiar întreaga Europa. Puterile europene au reactionat, declansând cruciadele târzii, pentru a-i respinge pe otomani din partea centrala a continentului.
Fiind primii amenintati de pericolul otoman, domnitorii români s-au integrat efortului comun al puterilor crestine, care i-au luat în calcul în proiectele de cruciada.
Primul domn care a adus o politica de cruciada a fost Mircea cel Batrân (1386-1418). La începutul domniei el a încheiat o alianta cu Polonia pentru a preveni o actiune ostila din partea Ungariei.
Mircea cel Batrân s-a aliat cu regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, alianta îndreptata împotriva turcilor.
La Rovine turcii au suferit o grea înfrângere, fiind nevoiti sa se retraga.
Victoria de la Rovine a încurajat Ungaria si statele occidentale sa organizeze o noua cruciada antio-tomana în 1396. De aceasta data însa, turcii obtin victoria, la Nicopole, si îsi consolideaza stapânirea in Peninsula Balcanica .

Alt voievod este Iancu de Hunedoara (1441-1456)

Iancu de Hunedoara a fost principalul organizator al rezistentei antiotomane.
A fost posibila coalizarea tuturor fortelor din zona, iar Iancu era considerat omul potrivit pentru a îndeplini acest obiectiv îndraznet.
În 1441,el începe campaniile pentru alungarea turcilor de la hotarele tarii sale, învingând pe beiul Semendria în Serbia.
Trece apoi în Tara Româneasca si instaleaza un domn fidel, favorabil unei campanii antiotomane.
Ulterior, în septembrie 1442, obtine o noua victorie, pe râul Ialomita.
Iancu începe organizarea unei cruciade cu scopul de a-i alunga definitiv pe otomani din Eropa.
În ciuda unei forte militare adecvate, în „campania cea lunga” (1443-1444) au fost cucerite orasele Nis si Sofia, dar venirea iernii determinâ