Universitatea ”Dunarea de Jos” - Galati
Facultatea de Istorie si Filosofie











POZITIA MARILOR PUTERI EUROPENE FATA DE UNIREA PRINCIPATELOR










Studenta: DANIELA ROSU
Specializare: ISTORIE - FILOSOFIE




ANUL UNIVERSITAR
2005-2006

Pozitia Marilor Puteri fata de Unirea Principatelor



Printre obiectivele care au stat în atentia revolutionarilor români de la 1848, s-a înscris ca unul dintre cele mai importante si problema unificarii politice si statale a poporului român, cea a constituirii statului national modern. Chiar daca problema constituirii statului national nu s-a regasit printre telurile imediate ale revolutiei, ea a constituit o preocupare a revolutionarilor români, atât în versiunea unitatii partiale a Moldovei si Tarii Românesti, cât si în aceea a unitatii întregului popor român.
Împrejurarile politice, în plan extern, au împiedicat lupta directa pentru realizarea unitatii statale, însa fruntasii miscarii pentru progres au avut necontenit, în timpul evenimentelor revolutionare, ideea a ceea ce trebuia sa însemne România Mare.
Redeschiderea crizei orientale si izbucnirea razboiului Crimeii, ca rezultat al contradictiilor dintre Marile Puteri, au modificat echilibrul european si au evidentiat caracteristica esentiala a epocii, reprezentata de lupta popoarelor pentru emancipare si constructie national- statala.
Conflictul izbucnit între Rusia si Turcia, ca urmare a refuzului Turciei de a recunoaste Rusiei tariste asa-numitul „protectorat asupra crestinilor ortodocsi”, a atras de partea Portii otomane Anglia, Franta si Sardinia, Austria si Prusia mentinându-se initial în neutralitate. Toate aceste evenimente au facut ca atentia Marilor Puteri sa se concentreze asupra Principatelor, istoricul american T.W. Riker scriind în acest sens ca „razboiul Crimeii a facut din cauza moldo-vlahilor, o problema europeana”.
În primavara anului 1853, Mensicov a fost trimis la Constantinopol, nu doar pentru a negocia cauza crestinilor din Imperiul Otoma