A) Renasterea

a) Renasterea politica

In Europa Centrala si Orientala

In secolul al XIII-lea, consolidarea puterii regale din Cehia marele stat feudal al Europei Centrale, si recunoasterea independentei tarii de catre împaratul german Frederic II Hohenstaufen, a conferit statului o apreciabila importanta internationala. Aceasta – mai ales dupa ce Ottocar II Premysl (1253-1278) a anexat regatului sau Austria, precum si regiunile slave din sudul Dunarii (Stiria, Carinthia, Craina), întinzând hotarele regatului de la izvoarele Elbei si Oderului pana la Marea Adriatica. De asemenea – dupa ce, sub domnia lui Vaclav II (m. 1305), Habsburgii au acceptat ca Cehia si Polonia sa se uneasca intr-un singur stat.
Regii cehi, din noua dinastie de Luxemburg, Carol I (1346 – 1378) si Vaclav IV (1378 – 1419) au devenit totodata si imparati ai Germaniei. De asemenea Sigismund, care in 1386 este ales si rege al Ungariei si care in 1415 a hotarât arderea pe rug a lui Jan Hus. Nemultumirile mestesugarilor, a plebei orasenesti si a taranilor au dus – ca urmare si a propagandei exponentilor reformei si a arderii pe rug a lui Jan Hus si eronimi din Praga – la izbugnirea marelui razboi taranesc din Cehia (1419), condus de Jan Zizka. In 1420, papa Martin al V-lea a proclamat o „cruciada” împotriva husitilor. Armata germana de 100 000 de oameni sub conducerea lui Sigismund a fost infranta. Dupa care, a urmat alte patru „cruciade” pana când dupa optsprezece ani de lupte rasculatii „taboriti” au fost infranti, in 1437, iar „calixtinii” in 1485.
Rascoalele taranesti, asa – numitele „razboaie husite” au contribuit considerabil la trezirea sentimentului national, toate acestea ducând la unirea Cehiei cu Ungaria (1471-1516) dar n-a fost de ajuns sa consolideze structura statului ceh. De aceea actiunea de dezagregare statala va fi accelerata de constitutia din 1500 care sanctiona forta si privilegiile nobilimii. Anarhia feudala se va diminua când, dupa moartea in 1526 a regelui Ludovic al