Deprivarea psihica
 
Necesitatea în impresie. Într-un mediu sarac des nimereste copilul care se afla în casa de copii, spital, internat sau alta institutie de tip închis. Asa un mediu provocând foamea senzoriala este daunator pentru om la orice vârsta; iar pentru un copil el este si mai periculos. N. M. Scelovanov a constatat ca acele parti ale creerului copilului care nu au fost excitate, încetineaza sa se dezvolte normal si încep sa se atrofieze. Daca copilul se afla în conditiile izolarii senzoriale, care este des observata în casele de copii, atunci apare o retardare grava si încetenirea tuturor partilor de dezvoltare; nu se formeaza la timp miscarile, nu apare vorbirea etc. Indifernta, lipsa zâmbetului la copiii din orfelinate au fost observate de multi cercetatori chiar de la începutul activitatii acestor institutii. Insa ca un fapt stiintific urmarile negative a aflarii în institutiile de tip închis au fost cercetate numai la începutul sec. XX. Aceste fenomene descrise sistematic pentru prima data si analizate de cercetatorul american Spitz, au fost numite de catre el fenomene de hospitalizm. Descoperirea lui consta în faptul ca în asa fel de institutie copilul sufera nu numai si nu atât de alimentare rea, sau de deservire medicala insuficienta, cît de conditiile specifice a asa fel de institutii, unul din momentele semnificative a carora, mediul stimulator e sarac. Lofenfeld a constatat ca dupa dezvoltare, copiii cu miopie înnascuta se aseamana cu copiii vazatori, deprivati din casele de copii. Aceste rezultate se manifesta în forma de întârziere totala sau partiala a dezvoltarii, aparitiei unor particularitati motore si particularitati de personalitate si comportament. T. Levin care a cercetat personalitatea copiilor surzi folosind testul lui Rorsah a constatat faptul ca, caracteristicile reactiilor emotionale, fanteziilor, controlului la acesti copii sînt asemanatoare cu particularitatile analogice a orfanilor. Unii autori considera ca m primele luni ale v