Camil Petrescu, dramaturg
Pe lânga romane Camil Petrescu a scris si drame printre care amintim “Jocul ielelor”, “Danton”, “Balcescu”, “Caragiale în vremea lui”, “Suflete tari”.
Pâna la forma definitiva opera a cunoscut variante, cea din 1930 pentru ca forma definitiva sa fie publicata în 1957. Piesa are ca moto jocul ideilor, care este jocul ielelor.
Legat de geneza operei scriitorul amintea de un fapt divers, otravirea unei familii care venise la Bucuresti cu mari planuri de îmbogatire, care nu se realizeaza. Acest fapt divers apare în piesa cu o semnificatie sporita fiind vorba de sinuciderea familiei unui mare pianist ajunsa pe drumuri.
Subiectul este exprimat într-o marturisire a autorului care era student la filozofie în 1916 si s-a întors de la o bataie cu flori la Sosea. Atunci el a fost dezgustat de diferenta între cei bogati si mutilati de razboi care stateau pe margine si privea. Camil Petrescu spune “în ziua aceea s-a desprins în mine însusi autorul dramatic si într-o saptamâna lucrând însetat zi si noapte am scris prima versiune din Jocul Ielelor care trebuia sa fie drama imperativului violent si categoric al dreptatii sociale.
În ce priveste semnificatia poeziei ea prezinta tragedia intelectualului cinstit , burghez, care s-a rupt de clasa sa si care cauta în miscarea muncitoreasca, socialista o solutie pentru propriile sale probleme, pentru propriile sale contradictii interioare.
Actiunea este declansata de campania de presa sustinuta de Gelu Ruscanu, directorul ziarului socialist, dreptatea sociala împotriva ministrului de justitie Serban Saru Sinesti, hot si criminal. Campania este dusa de Gelu Ruscanu în numele ideii de justitie absoluta, despre care el afirma “numai ea poate închega constiintele într-o lupta atât de grea ca a noastra.
Conflictul principal izbucneste în momentul în care Gelu Ruscanu vrea sa publice scrisoarea, referitoare la crima lui Sinesti. Publicarii scrisorii i se opune militantii socialisti care voiau sa obtina eliberarea lui Petre Boruga. De fapt avem o ciocnire între doua idei: ideea de dreptate absoluta, sustinuta de Gelu Ruscanu si care spunea ca dreptatea este de-asupra noastra. Este una pentru toata lumea si pentru toate timpurile. Cea de a doua idee este sustinuta de Praida care este adeptul dreptatii de clasa impuse de cauza clasei muncitoare. Din aceste idei vedem ca Gelu Ruscanu judeca oamenii în functie de ideea sa despre o justitie universala deasupra mentalitatii realitatilor, pe când Parida apreciaza utilitatea unui fapt în functie de folosul pe care îl aduce clasei.
Cel care traieste drama constiintelor este Gelu Ruscanu. El este director al unei gazete socialiste si duce campania împotriva ministrului cu scopul de a-l determina sa renunte la portofoliu fiindca este un asasin. Gelu avu în posesie un document de natura intima în care se relateaza cum Sinesti a omorât-o pe batrâna si bogata sa matusa. Campania se desfasoara în etape bine dozate, cititorii asteptând dezvaluirea senzationalului. Drame lui Ruscanu este determinta de conflictul dintre conceptia sa despre dreptate si de conditiile concrete de viata, care nu corespund imaginii teoretice. Ruscanu este o fire singuratica, orgolioasa, vesnic nemultumit de ceea ce îi ofera oamenii din jur. Si-a facut un ideal din imaginea tatalui sau, Grigore Ruscanu. Tatal nu este prezent în piesa, ci numai imaginea conturata de alte personaje care nu este în concordanta cu cea a fiului sau. De la alte personaje aflam ca Grigore Ruscanu era lipsit de vointa, pleda rar, desi era recunoscut. Gelu Rebrenu face parte din familia intelectualilor lui Camil Petrescu, care au vazut idei. El recunoaste: “eu am vazut ideile”. Drama celor care au vazut ideile este explicata de ?Pluciulescu?: “ cine a vazut ideile devine neom”. Ideile lui Ruscanu despre dreptatea absoluta si despre absolutul în iubire se prabuseste: “o iubire care nu este eterna nu este nimic”. Eroul se va sinucide nu pentru ca i s-a impus încetarea campaniei împotriva lui Sinesti ci pentru ca a descoperit identitatea tragica între el si tatal sau. Înaintea mortii este framântat de o singura problema, si anume: ce a gândit tatal sau înaintea de a muri.
...