Dictionar de idei literare

În „Dictionar de idei literare”, Adrian Marino afirma: „Pentru ca fantasticul sa-si impuna regimul este nevoie de o adevarata fisura a oridinii existente, de o iruptie directa, brutala si invincibila a misterului în cadrul mecanismelor si previziunilor cotidiene ale vietii; invazia sacrului în teritoriul ordinii laice, profaneS asupra naturalului în mijlocul naturalului; a faptului inadmisibil, absurd, imposibil, monstruos, în plin determinism comod si previzibil.
Întâlnit înca din secolul trecut (în proza eminesciana si în unele nuvele ale lui Caragiale), proza fantastica îsi are în Mircea Eliade pe cel mai important scriitor din proza româneasca moderna. Temele si motivele principale au ca punct de plecare miturile, relatia dintre sacru si profan, iesirea din timp, geografia sacra, misterul si magia.
Nuvela „La tiganci” de Mircea Eliade dateaza din timpul când Eliade se afla la Paris(1959) si a foat publicata într-un volum cu acelasi titlu în anul 1969. Ea marcheaza începutul unei noi etape în creatia literara a lui M. Eliade, în descendenta fantasticului filozofico-mitic eminescian.
Tema nuvelei se precizeaza pornind chiar de la titlu. Întâmplarile redau tema iesirii din timpul istoric, linear, ireversibil si a trecerii în timpul mitic, repetitiv. Ca teme secundare apar erosul, moartea, memoria, uitarea, frica. Ca motive apar: caldura, timpul, calatoria, umbra, gradina, cartea, cifra 3, cifra 7, dansul, batrâna, birjarul, draperia, cafeaua, visul, labirintul, crinul.
Discursul epic se deschide în stilul prozei traditionaliste, printr-o naratiune realista. Aici se fixeaza reperele spatio-temporale si se introduc unele personaje, inclusiv protagonistul.
Lumea descrisa este Bucurestiul interbelic sub canicula. Acest cadrul spatial nu pare sa prevesteasca nimic deosebit. Aceasta realitate este dublata însa de un plan secund, astfel ca o serie de imagini si cuvinte primesc caracter premonitoriu: caldura, discutia despre misteriosul colonel