Divina Comedie

Divina Comedie cea mai celebra opera a lui Dante Alighieri, este totodata una dintre cele mai importante capodopere ale literaturii universale. Divina Comedie descrie coborirea lui Dante in Infern, trecerea prin Purgatoriu si, in fine, ascensiunea in Paradis, pentru a termina cu apoteoza unirii lui cu Divinitatea. Desi continua modul caracteristic al literaturii si stilului medieval (inspiratie religioasa, tendinta moralizatoare, limbaj bazat pe perceptia vizuala si imediata a faptelor), poemul lui Dante tinde catre o reprezentare ampla si dramatica a realitatii, departe de spiritualitatea tipica a epocii sale. Scrisa in dialect toscan, opera a exercitat o influenta considerabila asupra dezvoltarii limbii si literaturii italiene. Initial, Dante si-a intitulat poemul Commedia, in sensul ca, dupa un inceput dramatic, opera are un final fericit (cum explica autorul insusi intr-o scrisoare adresata lui Cangrande della Scala). Atributul de "divina" i-a fost acordat de Giovanni Boccaccio in biografia sa "Trattatello in laude di Dante", ca un omagiu datorat extraordinarei ei frumuseti artistice, si apare pentru prima data intr-o tiparitura din 1555 a editorului venetian Ludovico Dolce. Structura de fond a operei corespunde fanteziei cosmologice medievale. Intr-adevar, calatoria in Infern si pe muntele Purgatoriului reprezinta traversarea intregii planete, in timp ce Paradisul este o reprezentare simbolica a cosmosului ptolemeic.
Infernul
Dante, ratacit intr-o padure unde vroia sa ia o ramura pentru sarbatoarea Floriilor, se trezeste la un moment dat inconjurat de o pantera, de un leu si o lupoaica. Cuprins de spaima, ii vine o umbra in ajutor: este poetul Virgiliu, care il va conduce prin Infern, singura posibilitate de a iesi din padure.