PASTELUL
Iarna
V. Alecsandri


Vasile Alecsandri este unul dintre marii scriitori ai literaturii române din secolul al XIX-lea. A scris poezie, proza, teatru si a cules creatii populare românesti. A fost profund preocupat de toate evenimentele culturale si politice ale epocii sale, care au devenit surse de inspiratie pentru poet.
Cea mai importanta dimensiune a operei sale este poezia, Alecsandri fiind cunoscut ca un parinte al pastelului , izvorât din iubirea si admiratia sa fata de natura.
Pastelul este o creatie lirica, în care este evocat un tablou de natura fata de care eul liric îsi exprima sentimentele în mod direct, apelând la descriere.
În aceasta definitie se încadreaza poezia “Iarna” a lui Alecsandri. Aceasta este un pastel, deoarece, prin intermediul versurilor, autorul îsi exprima în mod direct sentimentele, încântarea în fata cadrului natural surprins în anotimpul precizat în titlu.
Din punct de vedere structural, poezia contine patru catrene, prin care sunt descrise doua tablouri, inegale ca întindere.
Primul tablou înfatiseaza iarna în plan cosmic: “din vazduh”, “fulgii zbor, plutesc în aer”, “Soarele rotund si palid se prevede printre nori.”
Celalalt tablou prezinta iarna în plan terestru: “Tot e alb pe câmp, pe dealuri”, “Se vad satele pierdute sub clabucii albi de fum”. Asistam la modul în care, coborând din înalturi, iarna s-a instalat peste tot ce misca.
În prima strofa, spatiul nu poate fi delimitat cu precizie, elementele cosmice îmbinându-se cu cele terestre. Ele sunt redate în special prin imagini vizuale cum ar fi: “iarna cerne norii de zapada”, “fulgii zbor, plutesc în aer”. Aceste imagini sunt realizate prin intremediul unor figuri de stil: epitete – “lungi troiene”, “cumplita iarna”, “ fluturi albi”; personificari – iarna cerne”; comparatii – “ca un roi de fluturi albi”.
Primul vers al strofei a doua modifica perspectiva din care este prezentat anotimpul iarna. Repetitia “ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara” sugereaza faptul