Imaginea cosmica
Pastelul este opera literara lirica, in versuri, in care autorul prezinta un tablou din natura, exprimandu-si in acelasi timp propiile ganduri si sentimente.
Termenul de "pastel" provine din artele plastice si desemneaza prezentarea in tuse palide a unui colt din natura.
Intemeietorul pastelului in literatura romana este Vasile Alecsandri. Poezia "Sfarsit de Toamna" intruneste toate caracteristicile speciei literare pe care o prezinta.
In primul rand este un pastel prin apartenenta la genul liric, deoarece autorul isi exprima in mod direct trairile sufletesti pe care i le trezeste contemplarea peisajului autumnal.
Cele patru strofe surprind trasaturile caracteristice ale naturii la sfarsitul toamnei, in apropierea iernii geroase. In aceasta poezie distingem mai multe tablouri realizate cu ajutorul unor imagini vizuale care se completeaza cu cele auditive sau dinamice.
1.Poezia se deschide cu tabloul plecarii pasarilor calatoare care se indreapta spre tarile calde, trezind in sufletul poetului tristete si un "jalnic dor", intensitatea sentimentului fiind sugerata prin intermediul inversiunii.
2.Tabloul trist al naturii este realizat cu ajutorul antitezei dintre cele doua anotimpuri: primavara si toamna, evindentiind nostalgia poetului la amintirea campiilor inverzite si deznadejdea sa in fata naturii lipsite de viata. Comparatia "frunzele zbor in aer si de crengi se deslipesc/ ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc" infatiseaza toamna ca anotimp al melancoliei, subliind in aceleasi timp legatura dintre om si natura.
3.De la imaginea terestra a toamnei poetul isi indreapta privirea spre imaginea cosmica a peisajului, creand un tablou al vazduhului invadat de nori pe care ii compara cu niste balauri din poveste in fata carora "soarele iubit" se ascunde. Moartea naturii este sugerata pintr-o imagine auditiva:"un card de corbi iernatici, in vazduh croncanitori"
