O scrisoare pierduta
De Ion Luca Caragiale
Expozitiunea:
Actul 1
Scena 1 ii reprezinta pe Ghita Pristanda, politaiul orasului si pe Stefan Tipatescu, prefectul judetului, careiteste cu glas tare un articol din ziarul „Racnetul Carpatilor”, in care este acuzat guvernul ca a lasat unul dintre cele mai frumoase judete ale tarii in „ghearele unui vampir ! ...” Servil, Ghita imita indignarea prefectului – „Eu vampir, `ai ?...” – printr-un tic verbal, „curat” pe care-l alatura comentariilor acestuia : „curat caraghioz”, „curat misel”. Politaiul ii relateaza apoi prefectului despre misiunea pe care o avusese in noaptea precedenta si anume aceea de a afla ce discutau inamicii politici, tragand cu urechea la ferestrele casei lui Nae Catavencu. Cu acest prilej, Ghita scoate in evidenta dificila profesie de politai, care „n-are si el ceas de mancare, de bautura, de culcare, de sculare, ca tot crestinul ...”. Cu o familie numeroasa – „noua copii” – si un venit mic – „famelie mare, renumeratie mica, dupa buget” - , Ghita se lamenteaza, incercand sa se explice prefectului precara situatie financiara in care se afla, deoarece statul este nepasator la greutatiile oamenilor. Tipatescu ii reproseaza, cu simpatie si amuzament, afacerea pe care Pristanda o facuse cu steagurile pe care le cumparase pentru pavoazarea orasului, in cinstea apropiatelor alegeri. Ghita isi insusise o suma importanta, deoarece nu achizitionase intreaga cantitate. Ca sa se dezvinovateasca, politaiul incepe sa numere cele 44 de steaguri pe care sustine ca le arborase pe cladirile importante din oras, dar nu ii ies la socoteala decat 14-15. El aduna gresit si numara de mai multe ori aceleasi steaguri. „Doua la primarie, optspce, patru la scoli, douazeci si patru, doua la catrindala la Sf. Niculae, treizeci...” , fiind silit sa recunoasca in final, incantat, ca „a tras frumusel condeiul”.
Revenind la misiunea de a spiona adversarii politici, Ghita povesteste prefectului ca in casa lui Nae Catavencu se adunasera membrii partidului independent, aflat in opozitie, din care faceau parte intelectualii, „dascalimea” orasulu, intre care Ionescu, Popescu, popa Pripici, „toata gasca-n par”. Ceea ce afla Pristanda va fi un fapt hotarator pentru subiectul piesei, deoarece el il auzise pe Catavencu spunandu-le celorlalti ca se afla in posesia unui document foarte important si „scoate o scrisorica din portofel”. Din aceasta cauza sustinea, Catavencu entuziasmat, vor vota pentru el in alegerile apropiate toti cei aflati acum la putere. Dar politaiul u putuse afla despre ce fel de document era vorba, deoarece popa Pripici aruncase chibritul aprins pe fereastra sub care statea Ghita si-l nimerise drept in ochi. Tipatescu se intreaba despre ce fel de scrisoare vorbea Catavencu, dar nu se ingrijoreaza, ci se pregateste sa se duca la Zaharia Trahanache, unde era asteptat, ca de obicei, la dejun.
Scena 2 il surprinde pe Ghita Pristanda singur, meditand la statutul de politai aflat in slujba personala a celor de la putere. El o citeaza pe nevasta sa, care il sfatuia aspura tacticii pe care sa a aplice in telatia cu sefii : „Ghita, Ghita, pupa-l in bot si-i papa tot, ca satulul nu crede la al flamand...”
Peripetia:
Scena 3
Intra in scena Zaharia Trahanache agitat si, ignorand prezenta lui Ghita, vorbeste tare, comentand societatea corupta si meschina, in care domina „enteresul si iar enteresul...”. La randul lui, citeaza dintr-o scrisoare a fiului sau, student la Bucuresti, care avea aceeasi parere : „unde nu e moral, acolo e coruptie, si o sotietate fara printipuri, va sa zica ca nu le are !”.
Atitudinea enervata a lui Trahanache este urmarea faptului ca fusese chemat de Nae Catavencu pentru a-i arata o scrisoare de amor a prefectului catre Joitica, sotia lui. Singura grija a lui nenea Zaharia este ca nu cumva sa afle Zoe, care insa venise si ea acasa la Tipatescu, fara sa fie vazuta de nimeni si il cheama discret pe Pristanda, care iese pe furis.
Scena 4
Dicutia dintre trahanache si Tipatescu privitoare la scrisoarea de amor pe care o avea Catavencu il face pe prefect sa se teama ca va fi dezvaluita relatia amoroasa dintre el si Zoe Trahanache. Comicul de situatie al acestei scene este monumental, deoarece Trahanache este cel care il consoleaza pe Tipatescu, sustinand ca scrisoarea este un fals, desi, amplifica el spaima prefectului, scrisul seamana atat de bine, incat „ sa zici si tu ca e a ta, dar sa juri, nu altceva, sa juri !”. Trahanache, ii reda, din memorie, textul scrisorii, adaugand, aluziv, si explicatiile imprejurarilor concrete, precise, identificand exact momentul intalnirii amoroase dintre cei doi. Deoarece Zaharia se aratase indignat si refuzase sa creada ca scrisoarea este reala, Nae Cat...