Totusi cei mai multi oameni se dovedesc vinovati de doua pacate: ura si slabiciunea; sau, atunci când le merge bine îsi dispretuiesc prietenii, sau când prietenii sunt în necaz, îi parasesc. Asadar pe acela care în amândoua împrejurarile se va arata serios, statornic, neclintit în prietenie trebuie sa-l pretu-im deoarece astfel de oameni sunt rari si aproape divini.
Fundamentul acestei stabilitati si statornicii pe care le cautam în prietenie e buna credinta; caci tot ce e nesincer e instabil. În plus, se cuvine sa alegem un prieten deschis apropiat de un deplin acord cu noi, adica având aceleasi înclinari ca si noi.
Toate acestea contribuie la fidelitate; într-adevar, o fire schimbatoare si complicata nu poate fi credincioasa si nici acela care nu are aceleasi înclinari ca si noi si nu ni se potriveste ca fire si nu poate fi sigur sau statornic. Trebuie sa mai adaugam la aceasta ca unui prieten nu trebuie sa-i placa sa-si învinuiasca amicul sau sa dea crezare învinuirilor ce i se aduc de altii; toate acestea au importanta pentru statornicie, subiect pe care îl voi dezvolta în continuare. Astfel se adevereste ceea ce am spus la început, adica nu poate exista prietenie decât între cei buni. Într-adevar, este o însusire a omului bun, pe care îl putem numi si întelept, sa observe aceste doua reguli de prietenie:
mai întâi sa nu existe în ea nici o urma de minciuna;
în al doilea rând, nu numai sa respinga acuzatiile nedrepte aduse de cineva, dar nici el însusi sa nu fie suspicios.
Aici se ridica o întrebare mai grea daca uneori trebuie sa preferam prietenii demni de prietenie, celor vechi. Prietenilor noi însa, daca ne fac sa speram, întocmai ca plantele neînselatoare, ca vor da rod, nu trebuie sa fie respinse nici ele, totusi cele vechi trebuie sa-si pastreze averea.
De obicei valoarea prieteniei trebuie sa o judecam atunci când caracterul, s-a format si persoana s-a maturizat; daca unii, în prima tinerete, au fost pasionati de vânatoare sa de jocul cu mingea, n