Emanciparea femeii



Timp de secole,femeiile au trait intr-o lume a barbatilor,neavand nici un drept,ci doar datoria de a fi o sotii si mame bune.Fiind reprezentantii sexului tare,barbatii au reusit sa profite timp de secole de slabiciunea femeii,de inferioritatea sa din punct de vedere fizic si de finetea si sensibilitaea acesteia. Din cele mai vechi timpuri chiar pana in present,masculinul si experientele sale erau considerate norma pentru comportamentul si realizarile umane. Experientele femeilor si tot ce tine de femeiesc erau considerate deviatii sau exceptii de la norma universal masculina. Androcentrismul este in continuare universal present in societatile si culturile contemporane,fiind un element essential si complementar structurilor de putere patriarhala. La nivelul cunoasterii pana in anii 1970, aproape toate teoriile au fost construite plecand de la experientele barbatilor. Pornind de la povestea biblica a crearii omului,trecand prin Antichitatea vechilor greci,pentru care femeia era considerata un barbat “mutilat”,pana la influenta teorie freudiana a sexualitatii,comportamentul uman a fost redus la experientele si privilegiile masculine. Teoria sexualitatii este una dintre cele mai criticate teorii de catre feministe,referindu-se adesea la “faza falica”. Feministele considera ca de aici,personalitatea copiilor poate fi predeterminata:baietii se dezvolta ca persoane active,pe cand fetele capata un sentiment de inferioritate,devenind pasive. In teoria lui Freud,a avea sau nu penis reprezinta problema esentiala in dezvoltarea psihologica ulterioara a copilului.
1.Prejudecatile cu care avea sa se confrunte feminismul
Femeile erau constiente de prejudecatile care aveau sa fie eliminate si de opunerea multor conservatori,si nu numai,la dorinta lor de emancipare. Multi percep aceasta emancipare ca pe o miscare anti-barbati,anti-familie,etc. “In feminismul adevarat nu e vorba nici de mandri