De vorba cu Destinul!!!


Ce faci domnule Destin? Iti multumesc pentru secunda de adevar din care imi dai sa respir.lasa-ma doar pentru o zi sa-ti fiu confidenta.Ajuta-ma sa strapung aparentele si sa descopar ce se ascunde in spatele cuvintelor.Sa le storc esenta si sa plutesc in miezul lor.Sa le desfac fiecare fibra pe care apoi sa o modelez si sa-I dau apoi o noua directie.Ma impiedic adesea in vorbe goale in timp ce esentialul este devorat de ignoranta.Nu ma lasa sa ridic la rangul de cuvant orice adunatura de silabe.Da-mi sa beau din licoarea intelepciunii.Sunt atat de insetata dupa cunoastere.Lasa-ma sa-I sorb zilnic din vigoare pana voi ajunge la saturatie.Intinde-mi viitorul in portii de cate o zi fara sa-I deslusesc toate enigmele.Lasa-ma sa-mi descopar singur raspunsul la intrebarile ce-mi insotesc drumul spre adevarul suprem.
Iti cer un singur lucru.Vreau sa ma ajuti doar in cucerirea interiorului.Acesta se naruie sub greutatea unor fantasme ce I-au fisurat puritatea si l-au transformat intr-un trecut colbuit de amintiri dureroase.Ii simt pulsul,simt cum sperantele sunt gata sa tasneasca si sa se transforme in dorinte mistuitoare sub focul optimismului adolescentin.As vrea sa-mi ating launtricul,sa-I dau forma unui zambet si sa-I soptesc cu blandete:Nu-ti fie teama! Suntem una si impreuna vom castiga lupta impotriva necunoscutului.
Domnule Destin,de ce esti imbracat in alb si negru?De ce ma privesti atat e fioros in timp ce chipul iti exprima blandete?Te admir si te dispretuiesc in acelasi timp.Imi soptesti sa am incredere dar totusi sunt prevazatoare.De ce-mi trezesti atatea sentimente contradictorii?Ma obligi sa aleg intre luciditate si nebunie.Nu vreau sa fac compromisuri nici macar pentru tine.Nu-mi cedre sa aleg intre bine si rau pentru ca am nevoie de amandoua.Inca nu ai aflat de existenta culorii gri?Toti cei cei au ales supravietuirea au adoptat-o in gandire si practica.De ce vrei ca eu sa fiu altfel?Un singur om nu poate schimba lumea.Nu-mi cere