Orientari actuale in tratamentul osteoporozei postcortizonice
Administrarea haotica, in doze excesive, timp indelungat, a preparatelor cortizonice a dus ulterior la recunoasterea toxicitatii si reactiilor adverse importante ale acestor preparate. In ultimii ani, pornind de la cunoasterea beneficiilor corticoterapiei, dar neignorind reactiile adverse ale acesteia, hormonii glucocorticoizi urca din nou in ierarhia medicamentelor utilizate in practica reumatologica. Utilizarea terapeutica a preparatelor corticosteroide este motivata de efectele antiinflamator, antialergic si imunodepresiv pe care acestea il poseda. Hormonii glucocorticoizi sunt activi in toate etapele inflamatiei: exudativa, necrotica, proliferativa. La nivelul tesutului inflamat inhiba migrarea PMN si procesul de fagocitoza, stabilizeaza capilarele si le scade permeabilitatea, diminuind astfel edemul local. In etapele tardive ale inflamatiei, prin scaderea numarului de fibroblasti si a proliferarii tesutului conjunctiv, interfera fenomenele de regenerare. Hormonii glucocorticoizi interfera mecanismele imune, in special cele mediate celular. Actiunile celulare si metabolice care intervin in efectul antiinflamator si imunodepresiv al glucocorticoizilor pot fi sintetizate astfel:
impiedicarea unor procese umorale declansate de agentul inflamator ( activarea sistemului complement, formarea de kinine, activarea sistemului fibrinolitic,inhibarea macrofagelor )
impiedicarea unor reactii imediate (activarea sistemului complement, eliberarea de enzime lizozomale, producerea de radicali liberi si metaboliti ai acidului arahidonic-PG, LT)
impiedicarea unor reactii tardive (producerea de colagenoza si elastaza; producerea si eliberarea de citokine IL1, IL6, TNF2)
inhibarea granulocitelor bazofile( impiedicarea eliberarii de histamina, impiedicarea producerii de LTC4 dependenta de Ig E )
inhibarea limfocitelor ( impiedicarea producerii si eliberarii de citokine: IL1, IL2, IL3, IL6, TNF ? , interferon ? )
inhibarea celulelor endoteliale( impiedicarea eliberarii de molecule de adeziune: ELAM-1, ICAM-1, inhibarea producerii si eliberarii de citokine, inhibarea activarii sistemului complement
inhibarea fibroblastilor ( impiedicarea producerii de metaboliti ai acidului arahidonic
impiedicarea sintezei factorului de crestere si proliferare fibrolastica )
Utilizarea hormonilor glucocorticoizi in afectiunile reumatismale
Avind in vedere ca numitorul comun in toate reumatismele inflamatorii si bolile tesutului vasculoconjunctiv este procesul inflamator, este evident ca toate aceste suferinte vor beneficia de tratamentul cu hormoni glucocorticoizi, substante potente antiinflamatoare si imunosupresive.
1. Administrarea pe cale orala
a. Administrarea zilnica
Prednisonul, cel mai utilizat preparat, se administreaza preferabil intr-o singura priza, dimineata, urmarindu-se astfel suprapunerea peste curba fiziologica de secretie a corticosuprarenalei si protejind astfel axul hipotalamo-hipofizo-suprarenalian. Cand dozele necesare pentru controlul unei boli sunt foarte mari, administrarea va fi efectuata in 2-3 prize, cu scaderea ulterioara in momentul remisiunii simptomelor din doza de seara si ulterior din cea de pranz. Dozele mari de prednison (60-100 mg/zi) induc frecvent reactii adverse imediate ce trebuie combatute. Dozele medii (30-40 mg/zi) se utilizeaza in formele medii de boala. Scaderea dozelor de prednison dupa obtinerea rezultatului dorit se va face mai rapid la doze mari si din ce in ce mai lent pe masura atingerii dozelor de 20 mg respectiv 10 mg.
b. Administrarea in "zi alterna"
Acesta forma de administrare protejeaza functionalitatea axului hipofizo-hipotalamo-suprarenalian si pare sa scada unele efecte adverse ale corticoterapiei utilizate pe termen lung (nu si diminuarea masei osoase). Metoda consta in administrarea dozei pe doua zile intr-o singura priza matinala intr-o zi, ziua urmatoare fiind "libera". Uneori bolnavii nu raspund la o astfel de terapie fiind necesara revenirea la administrarea zilnica a preparatului cortizonic.
2. Administrarea parenterala
a. Pe cale intramusculara
Corticosteroizii administrati intramuscular evita cresterea dozelor orale zilnice la bolnavii ce prezinta o exacerbare a fenomenelor inflamatorii in cadrul bolii. La locul administrarii preparatului cortizonic are loc o absorbtie sistemica de lunga durata (saptamani), concentratiile serice fiind insa reduse.
b. Pe cale intravenoasa
Se folosesc injectii intravenoase sau perfuzii cu preparate cortizonice (metilprednison). Metoda poarta numele de puls-terapie, in ultimul timp utilizindu-se si asa numita "mini pulse terapie". Dozele utilizate in pulse-terapie sunt de 1g pe zi, timp de 3 zile consecutiv in perfizie de ser glucozat pe o durata de 1-2 ore. Efectul favorabil se mentine 4-12 saptamani si are avantajul react...